A fost un lider… Spirit, forţă, moralitate, discreţie – toate au făcut ca el să reprezinte o figură distinctă (nu numai) în galeria universitarilor români. Viaţa şi opera lui Grigore T. Popa (1 mai 1892/Șurănești, județul Vaslui-18 iulie 1948/București) rămân interferente, autorul semăna unei flăcări vii, crea modelul unui om pe care trebuie să îl înţelegi, stabilea o relaţie cu cei care îl ascultau sau cu cei care-l citeau, un spaţiu între el şi ceilalţi din faţa lui sau din faţa unui text purtându-i semnătura… După o lectură a vieţii şi scrierilor lui Grigore T. Popa, cred că pe foaia de observaţie a vieţii despre care fac vorbire putem nota, cu majusculă, trinomul: Competenţă – Consecvenţă – Etică…
S a remarcat, încă din studenţie, ca o personalitate puternică şi carismatică; a organizat congrese studenţeşti, întruniri publice, greve, a iniţiat moţiuni şi a luat atitudine faţă de numeroase aspecte din societate; toate acestea nu s-au făcut în detrimentul studiilor – specializări la Chicago și Londra; titular la Facultatea de Medicină din Iași (1928), a lucrat în localitatea invocată până în 1942, când s-a transferat la București; valoarea descoperirilor sale din domeniul relațiilor neuroendocrine, „sistemul port hipofizar”, i-au asigurat o recunoaștere mondială…
A privit omul – ca trup şi ca suflet. Conștient că preocupările din domeniul biologiei și medicinei trebuie articulate cu preocupări din domeniul culturii, Grigore T. Popa a oferit alt mod de a privi anatomia – ca instrument de cunoaştere; îndemna studenţii să folosească biologia pentru a pătrunde pe o altă cale decât cea obişnuită…
Frecventarea spaţiului limbilor germană, franceză, engleză – în care scria şi se exprima – a fost un beneficiu, întrucât prin contactele pe care le avea în întreaga lume s-a dovedit în măsură să prezinte publicului noutăţi din ştiinţă şi cărţile importante ale vremii. „Paul Gore”, pseudonimul cu care semna, a transferat viaţa în text, s-a oferit pe sine prin comunicare şi prin comuniune; a abordat tema reducerii persoanei la o singură realitate, cea exterioară – când totul devine posibil prin această reducţie şi se ajunge la transformarea persoanei în obiect. Publicistul Grigore T. Popa surprindea comportamentul persoanei aflată în context social sau în situaţii sociale; multe din paginile sale sunt texte de psihologie socială. A reprezentat tipul de angajare înarmată ştiinţific, în lumea socială a universitarului român.